miercuri, 22 decembrie 2010

Marea insula de gunoi din Pacific

V-ati intrebat vreodata ce se intampla cu deseurile care scapa vigilentei ecologistilor, care nu sunt nici reciclate si care nu ajung nici in pamant? Va spun eu unde se duc: in oceane.
In partea nordica a oceanului Pacific exista un curent, curentul subtropical al Pacificului de Nord (North Pacific Subtropical Gyre), un fel de spirala unde se intalnesc mai multi curenti oceanici creati initial de miscarea maselor de aer. Acum mai bine de 50 de ani, inainte de poluarea masiva a apelor, zona era un “desert” oceanic, bogat in fitoplancton, dar cu putini pesti mari sau mamifere – nu chiar raiul pescarilor. Insa acum este umpluta cu altceva in afara de plancton: tone de gunoi, majoritatea din plastic. Este cea mai mare groapa de gunoi din lume si pluteste in mijlocul oceanului. Pluteste e un fel de a spune, pentru ca de fapt nu e chiar la suprafata, ci putin  sub nivelul marii. Poza de mai jos e edificatoare.
Adancimea gropilor de gunoi
Adancimea gropilor de gunoi
Curentul a dat nastere de fapt la doua mase de deseuri, ambele in crestere, una in vest si una in est, ca niste insule plutitoare. Cea estica este situata intre Hawaii si California, iar specialistii estimeaza ca are suprafata cam de 2 ori mai mare decat cea a Texasului. Cea vestica s-a format in estul Japoniei –adica vestul insulelor Hawaii. Cum majoritatea curentilor se schimba constant in functie de anotimp, masele de gunoi plutesc si pozitia lor variaza cu 23-37 grade latitudine (pentru mai multe detalii, am gasit o aplicatie foarte interesanta pe Discovery.com: http://dsc.discovery.com/guides/discovery-earth-live/discovery-earth-live.html). Ambele sunt masive si aduna deseuri din intreaga lume. Cele doua sunt legate intre ele de un curent subtire, lung de aproximativ 10 000 de km , considerat a fi zona de convergenta unde se acumuleaza o cantitate semnificativa de resturi, aproape 100 de milioane de tone.
Ramasitele organice, biodegradabile din apa sunt in mod normal descompuse in substante inofensive de bacterii si alte microorganisme din mediul acvatic. Cand sunt adaugate cantitati foarte mari de materiale poluante, rezerva de oxigen din apa este distrusa, omorand aceste organisme. Apa nu se mai poate curata singura, celelalte forme de viata dispar – mediul devine “mort” din punct de vedere biologic. Ceea ce s-a intamplat si in oceanul Pacific. Din cauza actiunii oceanului, majoritatea deseurilor s-au rupt in bucatele, ceea ce face si mai grea gasirea unui plan de curatare. Pentru asta ar fi nevoie de un fel de sita foarte mare, chiar si asa, nu se pot scoate pur si simplu din apa sute de milioane de tone de gunoi.
De fapt sunt doua insule de gunoi, in continau crestere. Si cand te gandesti ca acum 50 de ani nu erau deloc...
De fapt sunt doua insule de gunoi, in continau crestere. Si cand te gandesti ca acum 50 de ani nu erau deloc...
Plasticul reprezinta 90% din gunoiul care pluteste in apele oceanului planetar. S-a estimat ca in fiecare mila patrata de ocean exista 46 000 de bucati de pet-uri. In unele zone, cantitatea de plastic o depaseste pe cea de plancton, raportul fiind cam de 6:1. Din 91 de milioane de tone de plastic produs in fiecare an, cam 9 milioane ajung in ocean. 70% din acesta se scufunda, afectand viata din straturile inferioare. Restul pluteste, condus de curenti, sau este adus de valuri la mal.
Efectul devastator al acestei “gropi de gunoi” nu se limiteaza la ecosistemul marin. In fiecare an, sute de milioane de buatele de plastic lasate in mari ajung in lantul alimentar, ceea ce este cu atat mai periculos cu cat se comporta ca un fel de “bureti” pentru chimicalele nocive rezultate din activitatea umana. Tot ce ajunge in apa este consumat de animalele pe care le gasim la un moment dat in farfuriile noastre.
Probabil ca toti cei care au aruncat peturile care au ajuns in mijlocul Pacificului initial s-au gandit ca ceea ce faceau nu ar fi putut sa aiba un impact sesizabil asupra… nimic. Evident ganditul s-a oprit acolo. Pentru ca daca ar fi continuat, si-ar fi dat seama ca nu sunt cu nimic diferiti de celelalte milioane care fac acelasi lucru. Dar cu siguranta e mai usor sa invinuiesti o industrie iresponsabila si un sistem de organizare cu lipsuri decat sa faci ceva. Orice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu